OOTD

s

Incep sa imi pierd rabdarea incetul cu incetul.Diferite persoane(prieteni sau nu) aceleasi intrebari,acelasi subiect:Cum e in Danemarca?

Probabil ar trebui sa scriu in Word toata povestea mea de aici si impresiile,iar apoi sa dau copy paste, dar mi se pare mult prea neprietenos.Asta este unul din motivele pentru care detin acest blog sau mai degraba pagina virtuala de jurnal.Nu exista zi in care sa nu se iveasca vreo persoana curioasa care sa incerce sa ma traga de limba.Acum m-am obisnuit:trantesc 2-3 vorbe live, iar apoi dau site-ul blog-ului, in caz ca se doresc mai multe informatii.Si mai multe probleme intampin cand vorbesc cu parintii.Daca ii zic ceva tatalui, el nu poate transmite informatia mai departe catre mama sau alt membru al familiei, din motive de egoism probabil.Glumesc!Imi e prea aiurea sa discut despre ceva,inchei conversatia, iar apoi dupa jumatate de ora revenim la acelasi subiect.Am si eu o limita!

Sa trecem peste.Programul de ieri se anunta a fi incarcat,doar ca profesoara de Business Law s-a gandit sa ne usureze ziua.Cum?Pai ne-a anuntat la 6:30 pe studienet ca ora ei nu va mai avea loc,dar cine deschide la ora aia calculatorul sa verifice?Mai nimeni.Dupa primul curs care a tinut de la 8:20 pana la 10, toti colegii mei plecau acasa, iar eu nu intelegeam de ce.De la 10 la 12 trebuia sa avem B.L,apoi pauza mare de o ora, asa ca 3 ore erau de ajuns pentru somn,mancat si drum.Desi nu imi planificasem asta, un coleg m-a dus cu masina pana in centru si m-am oprit pentru cateva cumparaturi.Nu prea au fost ,,cateva” ,pentru ca numai eu stiu cum am ajuns acasa si faceam stationari de la un stalp la altul.Intr-un final am ajuns acasa, am pus mancarea la loc si am profitat de colega de camera pentru a-mi face cateva poze.Toata lumea ma stie ca sunt cam disperata cu pozatul, dar macar acum am o scuze:Am nevoie de poze pentru blog.Va las sa va delectati cu ele.

Quick morning shot 

Dimineata m-a plouat tot drumul catre scoala,dar cand am plecat acasa a aparut soarele.Momentul perfect pentru a face cateva poze.Sacoul rosu de catifea e unul dintre piesele favorite din garderoba.

Acum sa vorbim despre mancare, dupa cum bine m-am obisnuit.M-am intrecut pe mine insumi cu pranzul:cartofi la cuptor cu ciuperci,cascaval si usturoi,cotlet de porc si broccoli.Toate pregatite de manuta mea.Lumea imi spune ca e uimitor ca stiu sa gatesc, dar tind sa refuz sa cred asta.Cred ca ar fi trebuit de mai de mult sa am cunostinte in ceea ce priveste arta culinara, doar ca mama nu se omoara nici ea.Deci da, aici mananc mai mult decat acasa, iar majoritatea ,,retetelor” sunt facute pe moment.Dupa ce am luat masa, vecinul a batut la usa cu un mic desert pentru ca a fost ziua lui.

PS:Daca aveti ceva de obiectat astept cu nerabdare sa va raspund.Critica e constructiva!

Advertisements

3 thoughts on “s

    1. Ce frumos din partea ta ca ai scris asta.Eu am facut mai mult pasul asta pentru dezvoltarea personala, sa-mi largesc orizonturile(chiar daca am mai facut asta pana acum) si pana acum numai cu zambetul pe buze sunt.Best wishes 4 you too!O zi frumoasa ca tu deja mi-ai facut-o sa fie asa:D

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s